Ce imagine aveau Briții despre liderul PNȚ, care în
timpul Războiului permisese, nășise constituirea unei agenturi SOE în România, prin
care ținuse legătura cu ei:
Stevenson [șeful Misiunii Militare Britanice în România]
a avut perfectă dreptate când a refuzat să-l vadă pe Maniu[,] și e regretabil
că nu l-a refuzat și pe intermediarul acestuia. Maniu pare să fie un bătrân nebun care vorbește aiurea, și-i
poți înțelege pe ruși că încearcă să scape de el prin mijloace cinstite sau
necinstite (subl. n.).
(Notă a Foreign Office, 3 noiembrie 1944)
Desigur, nu este clar dacă acesta era nivelul de
înțelegere sau dacă cea din urmă era produsul deciziei politice, într-un efect
de circularitate.
În tot cazul, relațiile dintre Britanici și Maniu sunt
tributare în bună măsură iluziei, ceea ce de altfel constituie natura
diplomației secrete: primii îl mințeau cu nerușinare în legătură cu faptul că
țara sa nu era deja arondată intereselor sovietice, pentru a-l determina să
acționeze în sensul lor (să treacă la atentate împotriva câmpurilor petroliere,
între altele), iar ultimul nu putea crede că democrații occidentali îl vor abandona
cu cinism Sovieticilor.
Global, această colaborare nu a fost în nici un fel
„reciproc avantajoasă“ (vorba lui Ceaușescu), căci Britanicii doar au primit,
fără să dea în schimb nimic altceva decât promisiuni.
Ulterior, la arestarea sa, nu au mișcat un deget, la fel
cum nu au făcut-o nici în privința agenților români ai SOE (niște amatori) sau
MI6 (ceva mai profesioniști), care au avut o soartă cruntă: au înfundat
pușcăriile politice, fiind ulterior reeducați, descreierati, întorși pe dos.
Dar așa-i în tenis: oalele sparte le plătesc întotdeauna alții!
Și o remarcă de final: nu credem deloc că apelativul de
„spion“[1] i se poate atribui lui Maniu în relațiile
sale secrete cu Britanicii (spre deosebire de Augustin Vișa, Rică Georgescu,
Dan Brătianu, George Tomaziu și ceilalți), nici măcar acela de „spion patriot“, căci asemenea relații au existat și vor
exista probabil mereu, altfel ar trebui să numim „agenți“ toți „lingătorii de clanțe ai ambasadelor“ de pe la noi și „agenturi“ puzderia de ONG-uri și think tank-uri, dintre care unele sunt
adevărate oficine de propagandă.
NOTE
București, 16 august 2019.
