Am mai
semnalat, recent, veselia deplasată a băietului ce administrează pagina de
Facebook a instituției și se vrea cool, friendly. Inițial am
crezut că cineva le-a clonat contul și își bate joc de ei, dar nu, această
imagine infantil-populistă ține de politica administrativă a conducerii
instituției. În lipsă de altceva, o să citim, în viitoarele rapoarte de
activitate, despre numărul de abonați, de fani activi, de „postări“, like-uri și alte sărăcii.
Între timp, lumea întreabă acolo de chestii prozaice, precum ce se mai
aude cu cererile, de ce termenele de acces sunt atât de lungi – ba chiar și de
lipsa hârtiei igienice de la toalete!, fapt care generează nu răspunsuri, ci
tăceri; în plus, ofuscări din partea foștilor greviști ai setei-de-adevăr, care
chibițează tot acolo.
Se vede treaba că e greu de înțeles că nici un ofițer sau informator al
Securității, nici un critic (oricât de rău intenționat ar fi el!) nu te poate
face mai rău de râs decât te poți face tu însuți.
Păcat de oamenii de acolo care muncesc, și pe care individual îi
prețuiesc, căci deplorabila imagine de ansamblu a instituției se răsfrânge,
inevitabil și în mod colectiv, și asupra lor!
Nu mai este vorba de vreo sobrietate, căci este o cădere nu doar în
derizoriu, ci chiar în ridicol.
București, 13 februarie 2024.
