„BASARABIA NU E ROMÂNIA“

Este siderantă lipsa de adecvare la realitate a elitei la putere din Republica Moldova, incapacitatea sa de a face vreo proiecție, de a se asigura măcar că nu va genera efecte de bumerang în relația cu România.

În noiembrie anul trecut a îndemnat la vot pentru Elena Lasconi chiar prin președintele Maia Sandu, ignorând astfel partidele din arcul guvernamental de la București. Apoi, într-un moment dificil, l-a chemat la Chișinău pe președintele interimar Ilie Bolojan pentru a face poze cu umbrela sa de securitate!

La aceste noi alegeri s-a situat pe o poziție realistă, îndemnând cetățenii români de acolo să voteze cu Crin Antonescu. Pe primul loc a ieșit însă Nicușor Dan, efect al rețelelor de influență create de Traian Băsescu în timpul celor două mandate ale sale de președinte, o perioadă în care George Simion juca rolul de agitator unionist. Fapt care arată că impactul puterii de la Chișinău asupra acestor votanți este relativ limitat.

Acum elita și puterea de la Chișinău îi îndeamnă la unison să voteze pentru Dan. Ce vor face însă dacă Simion va fi ales președinte, un deznodământ ce pare inevitabil? Ce relație vor avea cu acesta, dat fiind că este interzis în republica din stânga Prutului (și în Ucraina, din același motiv), și nu pentru relațiile lui cu vreun spion rus, după cum susține propaganda convenabilă, ci pentru că a „atentat“ la statalitatea statului mai sus menționat? Este de presupus că respectiva relație – politică și personală – va fi turbulentă, iar Republica Moldova va avea doar de pierdut.

Dar, dincolo de eventualele turbulențe, ar fi de regândit relația dintre România și Republica Moldova, care nu este normală. Cea din urmă cere și primește un ajutor masiv din România, la pachet cu sfaturile, din care ia ajutoarele și cel mai adesea ignoră sfaturile. Pe scurt, beneficiază de un sprijin necondiționat. Proiectul său politic nu este să se apropie de România, ci să devină un stat clientelar al UE. (Intrarea în UE, realist vorbind, este doar un deziderat.) De ce ar trebui ca România să o sprijine este o chestiune care ar merita analizată și explicată. În tot cazul, această susținere necondiționată nu este nici în interesul strategic al României, nici în cel al Republicii Moldova, care dacă se numește stat, ar trebui să stea pe propriile picioare. Logica relațiilor dintre state este diferită și, în acest sens, „Basarabia nu e România“!

Să fiu bine înțeles: România are numeroși cetățeni peste Prut, există între noi legături culturale, istorice, eu însumi am prieteni acolo, oameni la care țin, și privesc evoluția acestui stat – situat într-o zonă tampon a UE și NATO cu Rusia – cu îngrijorare. Republica Moldova are însă o prestație haotică ce ar putea pune probleme României și ei însăși, căci este un potențial factor de destabilizare zonală. Marea problemă nu este însă aceasta, ci faptul că România nu are nici o politică externă – exceptând vulgata „valorilor euro-atlantice“ și „Vest vs. Est“, care nu ține loc de politică și generează periodice accese de delir colectiv, precum în actualele alegeri; necum ceva clar cu privire la statul din stânga Prutului. Această politică ar trebui să și-o definească și, în tot cazul, susținerea necondiționată să înceteze. Altfel, realitatea va fi șocantă pentru toți.

Ce va fi, vom vedea, însă auspiciile nu sunt deloc bune.

București, 6 mai 2025.