 |
| Captură tv |
Contextul internațional: Trump se ține, și mai apăsat, de
discursul din campanie, prin urmare, responsabilii politici de la noi au rămas
orfani, putând să se extermine reciproc. Europenii tac deocamdată cu privire la
această nebunie politică, dar să vedem dacă sau ce vor spune pe 24 ianuarie, de
ziua Micii Uniri, atunci când Președintele Republicii se va afla nu la Iași, la
manifestările programate, ci la Strasbourg, la Consiliul Europei. Acolo, el „va
reitera angajamentul și sprijinul ferm al României față de valorile și
standardele Consiliului Europei, cu precădere cele privind democrația și statul
de drept“, și va participa la „ceremonia oficială dedicată Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului“ și
la inaugurarea expoziției documentare intitualtă Educație și Memorie. Holocaustul în România, organizată de
Președinția română în excercițiu a Alianței Internaționale pentru Memoria
Holocaustului[1]. Istoria
este într-adevăr ironică!
Contextul intern: Președintele, aflat în cădere liberă după doar doi ani de mandat și o guvernare
„tehnocrată“ neconvingătoare, nu
mai are ce pierde, motiv pentru care a ales conflictul, singurul mijloc care
poate galvaniza masele și îl poate relansa. Este un act de slăbiciune, nu de
forță.
PSD–ALDE, gruparea politică adversă, este teribil de
frustrată că nu poate guverna. Are puterea, dar nu o poate folosi. L-ar
suspenda cu mare drag pe Președinte, dar în față îi stă scenariul catastrofal
al suspendării lui Băsescu, care n-ar face decât să-i ridice cota, prin urmare,
ar fi exact greșeala pe care el o așteaptă. Această grupare își poate doar
irosi puterea.
Cine va greși în acest joc pe-moarte-și-pe-viață,
probabil că nu se va mai ridica niciodată, iar conflictul nu se va tranșa în
stradă, ci pe culoarele puterii. Și abia atunci vom avea imaginea exactă a
raportului de forțe.
În acest context, dacă fostul președinte a rămas cel mai
rațional politician, atunci am ajuns într-adevăr au cul-de-sac:
1) 20 ianuarie la 15:29
Voi faceți cum vreți, eu vă spun doar o părere!
În
aceste zile, s-a declanșat o luptă crâncenă între magistrați (în mod deosebit
procurori) și politicieni. Nu va duce nicăieri o astfel de bătălie decât poate
la decredibilizarea unora sau a altora ori a ambilor combatanți.
Ce
este drept este că Guvernul și Parlamentul au responsabilitatea constituțională
a politicii penale, în timp ce magistrații au obligația implementării acestei
politici.
În
același timp, magistrații au dreptate atunci când susțin că proiectele
Guvernului sunt prost făcute și, mai ales, făcute cu dedicație.
Cert
este că, și la unii, și la alții, se văd aproape transparent interesele.
Magistrații vor să-i țină în lesă pe politicieni arătându-le cătușele și
porțile închisorilor cu ani grei de pușcărie, în timp ce politicienii vor să-și
scoată din pușcării o anume clientelă politică.
Înțeleg
bine miza fiecărei părți: PUTEREA.
Soluția
este una singură: dialogul cinstit între cele două puteri, bazat strict pe
standarde europene, pe deschidere către un stat de drept funcțional, care
pleacă de la premisa că esența democrației înseamnă respectarea drepturilor
fundamentale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, respectarea principiului că
nimeni nu este mai presus de lege.
Iar,
în această dispută, trebuie avut în vedere un lucru pe care se sprijină
sistemul de drept al statelor democratice civilizate și anume acela că orice om
are dreptul la o a doua șansă (mai ales dacă acoperă dauna).
Voi
faceți cum vreți, eu vă spun doar o părere...
2) 23
ianuarie la 10:50
Bătălia care ruinează statul
Toate ţările membre au ca prioritate a momentului
repoziţionarea în interiorul UE ca urmare a Brexit-ului şi adaptarea la noile
realităţi ale NATO urmare a alegerii lui Donald Trump în SUA.
La noi în schimb tot efortul, toată energia
politicienilor şi a instituţiilor de forţă sunt concentrate într-o cumplită
bătălie pentru putere având ca principală miză justiţia.
Este tipul de bătălie care poate ruina statul, iar când
bătălia se va fi terminat am putea constata că România nu mai reprezintă nimic
nici în UE şi nici în NATO.
Soluţia?
Discuţii corecte şi dezbatere publică fără patimă despre
justiţie şi acţiune imediată de repoziţionare în NATO şi UE[2].
 |
Sursa: pagina de Facebook
a
Adrianei Opitz Zainescu |
În tot acest peisaj de bătălie, politicienii par a fi
singurii care au capacitate de învățare, nu însă și guvernații, cel puțin cei
care se manifestă în stradă: politica, la fel ca viața, nu este chiar o dispută
între galeriile care-și sparg (sau nu) capetele, dar la noi această experiență
nu se mai transmite de la o generație la alta, căci memoria protestelor este în
acest moment complet ruptă de tradiția sa. Ea este captivă uneia dintre cele
două tabere, care reprezintă o luptă anticorupție dusă cu mijloacele obscure
ale prelungirii Executivului, și care se opune unei resurgențe dubioase a unei
părți perdante a „sistemului“.
Până mai ieri, demonstrațiile din România s-au comparat
cu proteste similare onorabile de tip Tienanmen sau Primăvara Arabă, căci nu se
asociau – sau se lăsau asociate – luptelor intrasistem, în vreme ce azi sunt
semnul înstrăinării societății noastre. În acest marasm, în care gândirea nu se
poate structura, căci rămâne captivă, o gură de oxigen o aduc foarte puținii
jurnaliști precum Horațiu Pepine, care nu au cedat tentației partizanatului
asumat – ca să nu mai vorbim despre presa pur și simplu mercenară – și care au
pornit în căutarea sociologiei protestului de ieri, pe care îl caracterizează
astfel:
1) o reacție politică întârziată la ultimele alegeri;
2) un mimetism după protestele anti–Trump;
3) o manifestare a unui conflict generațional care se
exprimă în următorii termeni:
«„Mai exact – spune interlocutorul nostru –, e o
diferență între generații legată de ce a trăit fiecare. Noi, cei ce ieșim în stradă,
avem oroare de orice e PSD. Pur și simplu, când îi știm la conducerea țării ni
se ridică părul pe spate. E o senzație ca aceea în care vezi ceva prăvălindu-se
peste tine și reacționezi instinctual – sau te ferești plecând în altă țară
(așa cum au făcut majoritatea dintre noi)“ (Claudiu Tamaș)»[3].
Dacă mișcarea lor este sincronă cu cele din SUA, am fi curioși
să aflăm ce părere au demonstranții de aseară, din București și din toată țara,
despre declarația lui Trump cu privire la reintroducerea torturii ca mijloc de
luptă împotriva terorismului[4]. Apoi, ce cred ei despre eventualitatea ca
Americanii să intre cu elita noastră politică – de la Iohannis până la Dragnea
și compania –, așa cum există suspiciunea că au făcut-o și în trecut, într-un barter în acest domeniu? Ca să știm
realmente cum stăm. Prin urmare, vom da legătura în stradă și vom aștepta
răspunsul cu inters...
NOTE
[2] Cf. pagina de Facebook a
lui Traian Băsescu.
[3] Dreapta liberală manifestă l’ésprit de
l’escalier, la adresa: http://www.dw.com/ro/dreapta-liberal%C4%83-manifest%C4%83-lesprit-de-lescalier/a-37238669.
Târgoviște, 23 ianuarie 2017.