Exprimat adecvat, diplomatic, mesajul lor are însă tonul de alarmă necesar, tema securitară fiind dominantă.
Astfel, se vorbește acolo nu de bani, brânză și de alte ajutoare, ci despre „frustrări și de un sentiment profund de alienare“, pentru a se cere „relansarea cooperării bilaterale în domenii strategice“ sau „dezvoltarea de proiecte bilaterale și multilaterale în domenii strategice precum securitatea“. Apoi, se precizează că „mai multe state membre ale Uniunii Europene și-au menținut ori au reluat prezența diplomatică la Odesa, adaptându-se realităților de securitate locale. În acest context, România are nu doar oportunitatea, ci și responsabilitatea de a se alătura acestor demersuri“.
Dacă înțeleg bine mesajul lor, ca unul care nu sunt în teren, acești oameni se confruntă cu o amenințare existențială, căci tot sunt la modă
cuvintele mari, grave.
Primul vector în discuție îl
reprezintă limba, cultura și tradițiile naționale. Totodată, deși mesajul se
centrează pe perioada post-conflict, al doilea vector constă tocmai în
conflictul în curs. Căci toată lumea care și-a păstrat simțul realității așteaptă
ofensiva rusească de vară, prăbușirea frontului ucrainean și nimeni nu știe în
ce direcții vor avansa trupele ruse: se vor opri la Nipru, se vor îndrepta spre
Kiev, spre Odesa?
Răspunsul MAE român la temă este edificator.
Astfel, dincolo de emoție, acesta
e clar: România nici nu poate, nici nu are interesul să meargă în direcția
cerută. Nu mai vorbesc de faptul că la București, exceptând funcționarii de
externe, care sunt cu picioarele pe pământ, este un haos asezonat cu clișee.
Cred apoi că aceeași întrebare ar fi de pus și autorităților ucrainene, de care
depinde agrementul pentru o asemenea acțiune. Motivul ar fi că, din punctul lor
de vedere, mișcarea ar stârni bănuieli cu privire la adevăratele intenții. Iar
acolo, dată fiind paranoia explicabilă în contextul oricărui conflict, probabil nu se va
înțelege că e vorba de o îngrijorare legitimă, ci de altceva, de pildă, ca să mă exprim în clișeul zilei, de o
presupusă influență rusă. Solicitarea românilor din Sudul Ucrainei este perfect
legitimă, iar îngrijorările ce stau la baza sa întemeiate. Totodată, este
obligația țării noastre să ia toate măsurile de protecție cu privire la acești
oameni. Dar când ai pronunțat cuvântul „securitate“, trebuie să vezi cum se
raportează la chestiune și partea ucraineană. Aceasta este esența discuției,
iar problema nu mai apare deloc ca o simplă acțiune birocratică. Ceea ce
petiționarii și spun: diplomatic, dar negru pe alb.
Din nefericire, însă, la București este degringoladă, haos. Nu există nici o viziune, nici măcar o idee despre această relație, ci doar o colecție de clișee, care toate se reduc la susținerea necondiționată a Ucrainei. Iar când ai această linie de conduită, chestiunea depinde doar de cel susținut. Acesta este the basic fact of life, vorba americanilor!
București, 7 iunie 2025.