Luni, 22 iulie a.c. a încetat din viaţă Gheorghe
(Gelu) Gheorghiu. Decesul a avut loc după o spitalizare îndelungată cauzată de
un atac cerebral. 
Fost
deţinut politic, a trecut prin „demascările“ violente de la închisorile
Pitești și Gherla, unde a fost unul dintre puținii rezistenți (nu a «turnat» și
nu a bătut pe nimeni).
A
jucat un rol extrem de important și
ulterior, în perioada de „revenire“ a celor
trecuţi prin „demascări“ și „reeducări“, căci spre deosebire de alți deținuți trecuți
prin aceeași experiență și-a revenit mai repede și a înțeles nevoia lor
psihologică de a-și reface personalitatea zdrențuită. Cu memoria sa bună,
dublată de un talent nativ de povestitor, în camera de detenție de la Gherla
unde se găsea povestea diverse întâmplări, dar şi romane poliţiste, cu un
asemenea talent, încât ascultătorii aveau sentimentul că prin faţa ochilor li
se derulează un film, motiv pentru care acţiunea se numea «Cinematograful lui Gelu».
A fost apoi martor al apărării în cel de-al doilea mare proces
al reeducării, din 1954–1957. În acel proces, în fapt o butaforie, Gheorghe
Calciu (viitorul preot) și Iosif V. Iosif s-au luptat cu curaj, iar faptul că
victimele inculpate pentru a acoperi adevărații responsabili (decidenții și
executanții regimului comunist) au scăpat cu viață, i se datorează și lui, prin
mărturia curajoasă și demnă.
L-am
cunoscut îndeaproape, i-am fost – îndrăznesc să spun ceea ce-mi spunea el mie,
în ciuda diferenței de vârstă și a întregii sale experiențe: prieten.
A
fost un om bun, blând, care în ciuda experienței limită prin care trecuse, pulsa
de viață, iar zâmbetul nu l-a părăsit niciodată. El este dovada vie că
valorile umane perene pot supraviețui celor mai atroce experiențe și că dacă
justiția terestră se lasă de cele mai multe ori așteptată, viața își ia propria
revanșă asupra răului.
Sunt
mândru că l-am cunoscut!
Dumnezeu
să-l odihnească în pace!
La
revedere, Gelu Gheorghiu!
Bucureşti,
23 iulie 2019.