 |
| © Plantu |
Pe 1 iunie a.c. Parlamentul
European a adoptat o moțiune care asimilează critica (legitimă) a politicilor
israeliene cu antisemitismul. Votată cu o largă majoritate, ea cheamă statele
membre și instituțiile europene să adopte definiția Alianței Internaționale
pentru Memoria Holocaustului (IHRA).
Definiția este
rezultatul unor acțiuni începute în 2004 sub diverse denumiri sforăitoare
precum: EUMC (European Union Monitoring
Center on Racism and Xenophobia) sau FRA (European Union Agency for Fundamental Rights), fiind apoi susținută
printr-o acțiune sistematică și de mare amploare a lobby-ului proisraelian în
care ultima etapă a reprezentat-o IHRA.
Înțelegând
pericolul, în martie anul trecut Comisia pentru Libertăți, Justiție și Afaceri
Interne (LIBE) a Parlamentului European a refuzat introducerea insidioasei
chestiuni pe agenda proprie la capitolul „diverse“ și adoptarea definiției. Foarte activul lobby israelian
a ocolit însă prea puțin docila comisie, iar moțiunea a fost supusă dezbaterii
în plen, de comun acord, de către grupurile PPE (conservatori), ALDE (liberali)
și S&D (socialiști). Foarte puțini deputați au avut curajul de a cere, mai
întâi, ca articolul să fie retras de pe ordinea de zi și, ulterior, să voteze
contra moțiunii. Prin urmare, conducerile acestor grupuri parlamentare poartă o
mare răspundere față cu încălcarea valorilor democratice europene și a
libertății de expresie[1].
Cum stă România
la acest capitol? Cum nu se poate mai prost. Am tratat pe larg aceste
chestiuni, prin urmare, nu vom face decât să rezumăm și să completăm cu
ultimele evoluții[2].
România are o
„lege a memoriei holocaustului“
care, în ultima sa variantă, asimilează generic critica legitimă a politicilor
israeliene cu antisemitismul și se amestecă brutal atât în justiție cât și în
dezbaterea istorică, în privința unor subiecte precum: legionarismul,
antonescianismul, Războiul antisovietic, anticomunismul și memoriile lor. Există
și un organism de control și supraveghere a gândirii care operează sub sigla
Statului român, Institutul „Wiesel“,
care pare mai degrabă o sucursală a Memorialului Holocaustului de la Washington,
și care se ocupă cu cenzura istorică și memorială și cu prelucrarea ideologică
a cadrelor didactice și ale corpului justiției. Iată de ce această pretenție,
pe cât de stupidă și rău-intenționată din punctul de vedere al științei, pe
atât de periculoasă pentru un Stat de drept, este necesar a fi denunțată
sistematic.
Să o repetăm cât
se poate de clar: România are nevoie de
o reală cultură democratică, de transmiterea și cultivarea acestor valori, care
presupun lupta împotriva tuturor formelor de rasism și xenofobie, iar nu de o
utilizare a lor, în plus selectivă, conform unor scopuri politice botezate
„strategice și de securitate“,
care sacrifică drepturile propriilor cetățeni pe altarul politicii externe.
Fiind vorba de
voluntarism politic, rezultatele acestui întreg travaliu au rămas mai degrabă
de palmares, în special în domeniul aplicării Legii holocaustului efectele
fiind cvasiinexistente. Prin urmare, a fost nevoie de o nouă campanie. Astfel,
anul trecut țara noastră a exercitat președinția Alianței Internaționale pentru
Memoria Holocaustului, un mandat în care s-a comportat ca un avanpost în
regiune al politicilor SUA și Israelului în materie și, după ce în 2016
Guvernul Cioloș a adoptat de facto
definiția antisemitismului instrumental, ea a sfârșit prin a fi adoptată oficial
de Guvernul Grindeanu. Totodată, a fost indicată o suită de măsuri aferente:
Pentru aplicarea
acestei Definiții de lucru, Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor
Interne vor iniția consultări cu instituțiile de apărare a legii, pentru
identificarea măsurilor adecvate de utilizare a acestui instrument, inclusiv în
programele de pregătire profesională. În baza propunerilor Ministerului
Justiției, Guvernul României se va adresa Parlamentului în vederea consolidării
cadrului legislativ în baza acestei inițiative. De asemenea, Ministerul
Educației Naționale va asigura includerea acestei definiții în programele de
educație civică[3].
Mai mult, după
modelul dubioaselor protocoale DNA – SRI, în septembrie anul trecut Institutul
Wiesel a încheiat protocoale cu principalele partide politice parlamentare,
PSD, PNL și UDMR, în care parteneri sunt Memorialul Holocaustului din
Washington (Centrala, prin Radu Ioanid, director de „divizie“, cum plină de umor
involuntar traduce presa română) și SNSPA (fosta Academie de Partid, noul pilon
universitar al acestui tip de politici, al cărei rector este, fapt mai mult
decât sugestiv, și președintele Academiei de Științe ale Securității Naționale)[4].
Pe scurt, la
această nouă «Sorbonica» vor fi reciclate la seral cadrele politicii românești,
protocoalele vor urma ciclurile vechilor cincinale reduse stahanovist la patru
ani, în timp ce indicațiile prețioase vor fi transmise exact ca într-o relație
de vasalitate, așa cum o atestă limba «de lemn» a președintelui PSD, Liviu
Dragnea: „Nu am renunțat să le ofer tuturor tinerilor din România promovarea
toleranței (…) și mă bucur să văd că
Ambasada SUA sprijină principiul toleranței (subl. n.).“[5]
Ce va urma? Este
foarte greu de spus, date fiind atât antecedentele, cât și noul context
internațional legat de pozițiile confuze, politicile populiste și schimbările
bruște ale Administrației Trump.
Pe de o parte, probabil
că autoritățile române (Executivul bicefal) vor continua acest troc cu
libertățile propriilor cetățeni pentru scopuri de politică externă dintr-o
anume inerție, în logica unei ancilarități convenabile, pentru că nu au o altă
idee, crezând astfel că lobby-ul pe lângă unica superputere și singura lor
interfață autohtonă, organizațiile evreiești internaționale, le vor asigura
dacă nu câștigarea unor noi zone de decizie internă, atunci păstrarea puterii pe care o dețin.
Pe de altă
parte, așa cum s-a dovedit, pentru generațiile care au trăit 45 de ani sub efectele
propagandei comuniste, plus alți 27 de ani de postcomunism care au accentuat
deculturalizarea moștenită, ambalarea într-o asemenea direcție este calea
sigură către eșec.
Dar cel mai
probabil efect va fi că autoritățile americane, autoritățile și instituțiile
române, împreună cu politica instrumentalizării holocaustului și a
antisemitismului vor sfârși într-o «trumperie» generalizată – amestec de
minciuni, certitudini neprobate, false informații (fake news) și enunțuri primitive – care le va face de râsul lumii.
Ceea ce este departe de a fi liniștitor, atât pentru exercițiul drepturilor cetățenilor
României cât și, mai ales, pentru dezideratul unei anume salubrități a
spiritului public autohton.
NOTE
[2] Cf. suita de articole de pe blogul nostru, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/search/label/LEGEA%20MEMORIEI.
[3]Cf. Comunicatul Guvernului: https://www.agerpres.ro/politica/2017/05/25/guvern-romania-isi-asuma-aplicarea-definitiei-de-lucru-a-antisemitismului-18-30-52.
[4] Cu PSD și UDMR, cf.: https://www1.agerpres.ro/politica/2016/09/20/psd-a-incheiat-un-protocol-de-colaborare-cu-institutul-elie-wiesel-foto--16-42-12;
și cu PNL, cf.: https://www1.agerpres.ro/politica/2016/09/21/pnl-a-incheiat-un-protocol-de-colaborare-cu-institutul-elie-wiesel--14-17-57.
București, 9 iunie 2017.