 |
| 2017 © Mircea Stănescu |
Situația noastră socială este așa de
complicată nu atât pentru că cele două centre de putere aflate în război duc,
din punct de vedere Realpolitik, o
luptă cinică – apropo, media sunt la fel de responsabile de acest bâlci, cu
pozițiile iresponsabile și interesate ale actorilor lor, la fel cum sunt
vedetele și „liderii de opinie“, și de aici bătălia de a-i capta pentru una dintre cauze – ci faptul că
peste ea se suprapune conflictul de generație, care dă încleștării un aspect
atât de violent.
În acest sens, oamenii din Piața Victoriei
nu sunt o simplă masă de manevră, deși manevrele nu lipsesc, la fel ca în orice
mișcare de mase.
Or, dacă acest conflict politic se va
tranșa cumva – prin negociere (improbabilă acum), prin conflict (ceea ce
presupune un perdant) sau prin intervenția „factorilor euro-atlantici“ ( care le vor pune în
față lista cu una ție, una mie, una lui popa Ilie, și care, fiindcă-mpart,
parte-și fac) –
conflictul generațional nu se va resorbi curând. Iar pentru acest fapt ar fi
nevoie, după ce ai înțeles situația, să tratezi cu atenție și nereactiv tonul
superior, autosuficient al tinerei generații. Altfel spus, ar trebui ca acești
copii, chiar dacă nu sunt ai tăi, să fie atrași pe terenul discuției și al
realității, pe scurt, să dialoghezi cu ei.
Altfel, nu vei face decât să hrănești o
formă de radicalism, de care tu însuți, ca părinte, ca cetățean, ești
responsabil, căci acești copii n-au picat din cer decât în sensul că sunt un
dar de la Dumnezeu.
În fine, am avea o propunere netovărășească
pentru cel mai mare partid din țară:
Înțelegem că lupta politică în care este
angajat presupune că cel care va pierde confruntarea își poate pierde nu doar
puterea și avantajele, ci și libertatea, dar în privința demonstranților este
loc de concesii. Ce-ar fi deci dacă el ar face o mișcare-surpriză și ar invita
la discuții tânăra generație din Piață, într-o încercare de a dezamorsa conflictul
măcar pe acest plan?
Căci dacă raporturile PSD cu Președintele
Republicii și serviciile secrete se vor tranșa într-o manieră sau alta, această
generație va fi aici și peste patru ani, și peste paisprezece ani şi, probabil,
şi peste patruzeci de ani, prin urmare, ar fi nu doar util politic, ci și benefic din punct de vedere social ca așa-numita „ciumă
roșie“ să arăte că a evoluat din anii 1990
încoace și că este capabilă de deschidere, de dialog răbdător cu acești copii
care sunt şi ai săi.
Desigur, chestiunile pur politice nu se
tranșează în stradă, dar tocmai de aceea actul ar fi binevenit, căci altfel nu
vei face decât să amorsezi o bombă cu ceas. Nu există nici o garanție de
reușită, ba chiar din contra, însă merită încercat.
În Europa de
azi, similarii tinerilor de la noi sunt cei care fac djihad în Siria, ucid
nevinovați, apoi se aruncă-n aer la Zaventem, ori în SUA îşi măcelăresc colegii
în cafeteria de la Columbine. Dată fiind încărcătura morală, comparația pare
forțată, și este, într-un anume sens. Însă în toate cazurile avem de-a face cu
un tipar generațional: o generație de tineri în ruptură cu cea a părinților lor
sau, altfel spus, o non-transmitere a unor valori familiale, culturale,
comunitare de la o generație la alta.
În cazul tinerilor din Europa
Occidentală suntem în fața unui eșec de transmitere a culturii emigranților în
contextul integrării lor europene, în condițiile în care Daesh reprezintă
singura ofertă pe piața radicalismului global (Olivier Roy).
În cazul nostru, mai
modest, dar nu mai puțin plin de consecințe, este vorba despre un eșec de
transmitere a valorilor Generației 1989 către copiii săi, fapt care se
manifestă în contextul crizei profunde a sistemului politic și social românesc.
Aici, lupta anticorupție este singura ofertă globală de pe piața politică
internă, iar fobia față de PSD pare să fie singura legătură dintre generații. De
aici și schimbarea de topos, Piața
Victoriei versus Piața Universității,
simpla lor prezență acolo fiind un reproș viu adresat părinților lor: voi ați
eșuat!
În acest sens, ghinionista
Ordonanță 13 a fost mai degrabă un declanșator, un pretext, și explozia ar fi
avut loc oricum, prin urmare, dacă nu ar fi fost ea, ar fi fost altceva. Iar vestea
proastă, pentru principalul partid de guvernământ, este că, așa cum ceea ce petrece
acum nu se putea prevedea, căci se întâmplă pur și simplu, nici simpla abrogare
a unui act nu-i va mulțumi pe tinerii revoltați, întrucât orice ar face PSD, va
fi în van.
Cât despre profitori:
pescuitorii în ape tulburi vor fi mereu la post...
București,
3 februarie 2017.