 |
„Colectiv“, Strada
Între Gârle
29 februarie 2016
© Mircea Stănescu |
Președintele a reușit să-şi pună lumea-n
cap (sau, în altă versiune, să-și facă noi aderenți) cu o declarație în care-i
numește pe inițiatorii unei modificări constituționale drept promotori ai
„fanatismului religios“:
Însă
în acest context cred că este important să reiterez un lucru în care cred
[...]. Eu cred că trebuie să revenim la ceea ce se numește toleranță și
acceptarea celuilalt; acceptarea celuilalt cu bune și rele. Nu suntem toți la
fel. Nu toate grupurile etnice și toate grupurile religioase sunt la fel. Este
greșit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios și a
solicitărilor ultimative. Eu nu cred în ele și nu le sprijin.
(Cf. https://www.antena3.ro/actualitate/iohannis-despre-modificarea-constitutiei-pe-tema-definirii-familiei-e-gresit-sa-mergem-pe-calea-381928.html.) (19/10/2016)
Am pune mai întâi o întrebare, fără nici un
parti pris: dacă în loc să aleagă
calea legală, a modificării constituționale, oamenii aceia ar fi ales să pună
bombe, atunci cum ar mai fi fost taxați? Și ce anume vrea să spună Președintele:
că unele confesiuni sunt violente sau că, în fond, religia este violentă? Or dacă
ar fi fost vorba despre așa ceva, semnatarii nu ar fi ales niciodată soluția
unei inițiative cetățenești, iar postura unui declarat lutheran practicant este
cu atât mai bizară.
Prin urmare, declarația lui Iohannis este
inabilă, inoportună și periculoasă din punctul de vedere al prerogativelor sale
constituționale. Probabil însă că a vrut să spună „fundamentalism religios“, dar nici expresia și nici consilierii nu
l-au ajutat, căci, fiind un răspuns la o întrebare din sală, nu pare să fi fost
pregătit anterior. Dar nu ne vom lansa mai mult în speculații.
Se subînțelege
apoi că Președintele are o opinie cu privire la litigioasa, impopulara, la noi,
temă a căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex, fapt care va avea consecințe
asupra dezbaterii publice. Oare va fi calculat el efectul politic al acestor
declarații sau l-a luat gura pe dinainte, dorind să se prezinte drept „progresist“?
Greu de dat un răspuns simplu și în acest sens.
Cariera politică a președintelui nu ne
interesează, în schimb, este nevoie ca o dezbatere publică a subiectului să fie
purtată.
Iată cum se prezintă chestiunea aflată în
contencios teologico-politic.
Dreptul comunitar are prerogative foarte
reduse în legătură cu familia. În 2004 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
statuat că „stabilirea căsătoriei pentru cupluri formate dintr-un bărbat și o
femeie ține de prerogativele legilor naționale și nu constituie o discriminare“.
Din contră, presiunile pentru recunoașterea
legală a unei forme de conviețuire pentru cuplurile de același sex, fie sub
forma unui pact civil ori prin căsătorie, vin dinspre organismul politic al UE, Parlamentul european.
În acest moment, 13 țări europene (dintre care 11 State
membre ale UE) recunosc căsătoria persoanelor de același sex, cu excepții
privind adopția. Apoi, 25 de țări europene, dintre care 21 State membre,
recunosc o formă de uniune civilă. Cum se știe, România nu face parte dintre
ele, asemeni Slovaciei, Letoniei, Lituaniei, Bulgariei și Poloniei.
Această evoluție a legislațiilor interne
are loc în contextul general al secularizării, de care Biserica se simte în mod
legitim amenințată. Papa a spus-o recent: trebuie să acceptăm faptul că noi,
creștinii, suntem în minoritate în Europa, față cu cei care se declară
non-creștini, și să purtăm dialogul cu această majoritate.
În acest context a avut loc și acțiunea
Coaliției pentru Familie, un grup de organizații asociate bisericilor – și în
principal celei ortodoxe, majoritare, la care nu se reduce însă – al cărei scop
declarat a fost de a bloca pe viitor calea unei modificări legale în sensul
acceptării căsătoriilor personelor de același sex.
Istoric vorbind, în 1905, când în Franța –
modelul european prin excelență – a fost promulgată legea cu privire la
separarea Bisericii de Stat, care este în egală măsură una cu privire la
manifestarea libertății religioase în spațiul public, atât persoanele
religioase cât și laicii aveau nu doar aceleași valori, ci și aceeași idee
despre familie, ca fiind compusă dintr-un bărbat și o femeie, și nimeni nu se
gândea la căsătoria persoanelor de același sex.
Această realitate s-a schimbat însă de la
sfârșitul anilor 1960 (sub impulsul lui mai ’68), iar religioșii și laicii nu
mai au același referențial moral, căci și-a făcut apariția o „morală laică“, situată în opoziție cu „morala creștină“, devenită acum dominantă și animată de
dorința de a expulza religia din spațiul public pentru a o rezerva celui
privat. Situația este însă mai complexă, de vreme ce, pe de o parte, avem de-a
face nu doar cu revendicarea unor drepturi individuale tot mai extinse,
inexistente anterior, ci și cu o exhibare, ba chiar exacerbare a
individualității, iar, pe de altă parte, cu o decuplare a religiei de cultură
(„sfânta ignoranță“, cum o numește sociologul Olivier Roy).
Revenind în plan intern, Patriarhul BOR a
dat un comunicat în care, pe lângă argumentul legal, valabil, înțelege foarte
bine că pe cei cărora li se adresează nu-i impresionează „morala creștină“, prin urmare, invocă un argument
suplimentar, și el valid, măcar în parte: al declinului demografic.
Oricum, un demers civic, perfect legal
şi validat de Curtea Constituţională a României, nu poate fi considerat în
niciun caz o „cale a fanatismului religios“, sau o dovadă de intoleranţă. Propunerea de amendare a Constituţiei nu
reprezintă „o solicitare ultimativă“, ci o chemare firească la exprimarea democratică a voinţei cetăţenilor cu
privire la una dintre valorile fundamentale ale societăţii, familia. Pledarea
pentru definirea mai clară a naturii familiei este justificată nu doar de
raţiuni ale moralei creştine, ci şi de realitatea dramatică a prăbuşirii
demografice atât în România, cât şi în celelalte ţări europene.
(Cf.
http://www.mediafax.ro/social/patriarhia-ii-raspunde-lui-iohannis-un-demers-civic-nu-poate-fi-considerat-cale-a-fanatismului-religios-15835768.) (20/10/2016)
Totodată, ar fi de remarcat că, asemeni
Bisericii Catolice, Biserica Ordodoxă se opune, în mod explicabil, extinderii
drepturilor menționate, dar, pe de altă parte, are o poziție rezervată (în
termenii Președintelui, „tolerantă“) față de avort. Or, dincolo de „morala creștină“, și acesta are legătură cu problema
demografică, am spune chiar mai mare.
Dacă situăm declarația Președintelui cu
privire la susținătorii ideii de „familie tradițională“ în context social-politic, se înțelege mai
bine ce rol joacă. O vom spune pe scurt și direct: ea are un caracter
eminamente politic.
Mai întâi, Prim-ministrul este conștient că
șeful său a făcut o gafă, prin urmare, ține să se disocieze:
nu cred că ideea de familie [tradițională –
n. n.] în România ar trebui sistematic pusă în contradicţie cu ideea de
toleranţă.
(Cf.
http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/dacian-ciolos-ideea-de-familie-nu-trebuie-pusa-in-contradictie-cu-ideea-de-toleranta-592633.) (20/10/2016)
Apoi, liderul principalului partid de
opoziție – iar nu al Opoziției, căci de la tragedia „Colectiv“ nu a mai existat așa ceva – se amestecă și
el în chestiune, preluând sloganul celor înjurați de Președinte:
Eu sunt un om tradiţionalist. Dacă pentru
asta pot fi considerat fanatic religios, sunt un fanatic religios. Sunt
creştin-ortodox şi eu văd familia formată dintr-un bărbat şi o femeie şi, când
vrea Dumnezeu, şi cu copii.
(Cf. http://www.mediafax.ro/politic/presedintele-psd-liviu-dragnea-sunt-un-fanatic-religios-eu-vad-familia-formata-dintr-un-barbat-si-o-femeie-15842800.) (21/10/2016)
Aflat la originea prezentului guvern, la
fel ca și al tentativei recente de a forma o coaliție pre- sau post-electorală
între PNL și USR, cu un prim-ministru anterior desemnat (același), Președintele
se adresează celei din urmă formațiuni politice și organizațiilor „societății
civile“, în fapt, ONG-urilor cu un mesaj
secularist, pe care și le dorește raliate, intrând astfel în conflict cu cele
care au un mesaj tradițional, religios, dar mai ales cu colosul cu picioare de
lut: Biserica Ortodoxă Română. Prin urmare, reacția sa pare să fie o tentativă
de raliere politică la singurul mesaj care ar putea uni PNL și USR, cel
antireligios (iar nu doar anticlerical). Este inteligibil deci că PSD a captat
în mod oportun mesajul opus.
La rândul său, PNL a simțit pericolul pierderii
sprijinului electoral și a căutat să dea satisfacție majorității refractare
temei, fără să-și îndepărteze însă potențialii aliați:
PNL
a spus de multă vreme că are un angajament ferm, pentru familia tradițională,
pentru că respectăm Codul Civil, care spune foarte clar că o căsătorie este
valabilă între un bărbat și o femeie. [...] Sperăm să putem discuta așezat,
civilizat, într-un cadru în afara campaniei electorale. În momentul în care
aduci o asemenea temă în campanie, ea nu va fi folosită pentru interesul
public, ci va fi folosită ca temă de campanie, unii împotriva altora.
(Cf. http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/familia-traditionala-klaus-iohannis-despre-reactia-patriarhiei-593246.) (21/10/2016)
Cazul arată, dacă mai era nevoie, cum
clivajul dreapta (tradiționalistă) / stânga (seculară) nu are nici un sens la
noi. Dar el nu mai are nici la alții. În Franța, de pildă, până și Frontul
Național al lui Marine Le Pen are un mesaj secularist, înțeles ca opoziție față
de manifestarea religioasă în spațiul public, o poziție pe care bătrânul său
tată ar fi taxat-o fără greș drept „marxistă“.
În România, sistemul „contraponderilor“ nu funcționează – și nici în în privința acestui
subiect țara noastră nu face un caz aparte, comparativ cu alte state
est-europene –, exceptând corecția pe care o aduce rarisim Strada, în timp ce
sistemul administrativ rămâne politizat în profunzime, în ciuda mesajului
protestelor din siajul tragediei „Colectiv“, așa încât, asistăm la propuneri parapolitice bizare
venite chiar din centrul sistemului politic.
(Cf., în acest
ultim sens, http://www.tolo.ro/2016/10/21/relativizarea-alegerilor-ceea-ce-ne-orpileaza-la-trump-ne-incinta-la-ciolos/.)
În fine, oare tema caracterului familiei va deveni una de
campanie electorală sau, pentru este că litigioasă, va fi abandonată oportun,
așa cum pare să sugereze replierea de ultimă oră a Președintelui, care invocă
neînțelegerea destinatarilor mesajului său?
Deja
felul în care unii au interpretat afirmațiile mele arată cu vârf și îndesat
nevoia de… [ezită – n. n.] nevoia de conciliere, nevoia de pace socială în
România. […] Io n-am acuzat pe nimeni și nici n-am intenționat. N-am acuzat
Biserica Ortodoxă Română, cum nu am acuzat nici Biserica Penticostală, nici pe
alții. N-am avut de gând! Am atras atenția asupra unor posibile pericole
[sic!], iar Coaliția pentru familie am citit că m-au întrebat să detaliez. Păi
bineînțeles că au dreptul la petiție, bineînțeles că demersul lor este legal,
este constituțional. Nu a fost pus în nici un moment sub semnul întrebări așa
ceva. Nici n-ar putea cineva să[-l] pună sub semnul întrebării. Deci discuția
s-a dus într-o direcție unde, probabil, ar satisface ceva interese, dar nu îmi
însușesc aceste interpretări [sic!]. Ba dimpotrivă, doresc o discuție onestă,
calmă.
(Cf. http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/familia-traditionala-klaus-iohannis-despre-reactia-patriarhiei-593246, transcrierea ne aparține.) (21/10/2016)
Desigur, răspunsul la întrebare nu depinde doar de
Președinte, și nici doar de PNL, dar pentru că Iohannis însuși pare să se fi
calmat, dezideratul unei discuții calme, la care el invită toată lumea, rămâne
de salutat.
Târgoviște,
22 octombrie 2016.
*
Post Scriptum 1: Președintele revine asupra chestiunii
Într-un interviu recent, din 25 octombrie
a.c., Președintele a reluat subiectul. Iată în ce termeni:
Trebuie să discutăm foarte aşezat în
România dacă vrem să ostracizăm [sic!] minorităţi sau dacă vrem să-i integrăm
pe toţi.
(Pentru întrebare și contextul mai larg al răspunsului, cf. http://adevarul.ro/news/politica/presedintele-klaus-iohannis-adevarul-live-asteptari-viitorul-guvern--8_581069ab5ab6550cb8eb9df7/index.html#, de la min. 12.35 la min. 20.10, transcrierea ne
aparține.)
Ceea ce face el aici este o mică
manipulare, petrecută în același stil greoi, confuz. De pildă: unde anume ar
vrea să integreze „minoritatea“ LGTB, cuplurile „netradiționale“, cumva în „familia tradițională“?
Ecou al discuțiilor de la Bruxelles, insistența
Președintelui arată totodată susținerea sa pentru o politică de legalizare a
raporturilor persoanelor de același sex, fie sub forma parteneriatului civil
ori a căsătoriei, o chestiune fundamentală care angajează viziuni complet
diferite asupra modului de a înțelege societatea. Evident, cum am arătat deja,
el vizează nu simpla popularitate, inexistentă în acest caz, ci un efect
politic.
Neașteptata sa susținere a discursului
secularist îl va pune – dacă nu l-a pus deja, căci se aud voci din parohiile de
provincie, pe care ierarhii le cheamă la ascultare – în conflict cu Biserica
Ortodoxă, aflată tradițional în „simfonie“ cu Statul.
Președintele are însă dreptate asupra unui
punct: este nevoie de o discuție seriosă a chestiunii, iar nu de o sufocare a
ei, și, în tot cazul, ca societatea să se pronunțe, iar nu să se pomenească
peste noapte cu o lege votată în regim de urgență, ca în cazul celei a
„holocaustului“, din timpul mandatului său, sau în cel al tăierii salariilor și
pensiilor, din mandatul președintelui anterior, doar două exemple de grav deficit
democratic în care au fost invocate motive de „siguranță națională“.
În fine, dincolo de aceasta nu se înțelege
oare că declarațiile Președintelui sunt, în mod regretabil, un mod de a te juca
cu focul? Sau el mizează pe faptul că societatea românească este în general inertă,
neparticipativă? Iar dacă gândește așa, presupunem că în acest caz se va înșela
amarnic.
Post Scriptum 2: Electorale şi para-
Piața Iancului, 27 octombrie a.c. pe cortul USR a fost
scris: „SALVAȚI LGTB“, „ANTI-RELIGIE /
FLORINL?“ [sic !], „GAY PRIDE“:
 |
| © Mircea Stănescu 2016 |
Post Scriptum 3:
Catedrala, din nou în discuție
Derapajele de (pre)campanie, fie că vin de la Președinte
sau de la cetățenii în general pașnici, indică o stare de spirit. Adevărata
temă a zilei, care trimite la politici, este însă cea a finanțării Catedralei
Neamului.
Or, la Sectorul 1, tot pe 27 octombrie a.c. a fost
respins proiectul de hotărâre privind propunerea de finanțare a Catedralei, forțele
care s-au opus fiind PNL și USR.
Acest vot este o reluare a celui din vară, când s-a
petrecut ceva similar: PNL s-a opus atunci, iar USB s-a abținut, rezultatul
fiind însă același.
În fapt, această dispută complet absurdă a „școlilor și
spitalelor cu catedralele“ este, în fondul ei, nu doar una politică, ci și
ideologică, și opune, pentru prima dată cu succes după 1989, seculariștii
(reali și/sau utilitari) tradiționaliștilor (la fel de reali și/sau de
utilitari).