În jurul „legii
memoriei“
 |
Delegația
Memorialului Holocaustului, a Institutului „Wiesel“
și a Ambasadei SUA
la București în vizită la Palatul Cotroceni
27 mai 2015
Sursa:
www.presidency.ro |
Pe data de 24
iulie a.c. a avut loc la Cercul Militar Național masa rotundă intitulată Extremism, antisemitism, naţionalism –
pericolele contemporane ale Europei, organizată de „New Strategy Center“ în
colaborare cu Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România
„Elie Wiesel“, având ca parteneri media revista „Foreign Policy“ România şi
Adevărul Holding[1].
„New Strategy
Center“, care se află la al doilea eveniment public al său, este o ONG cu sediul
într-o vilă din zona Arcului de Triumf, fondată de gl. Ionel Niţu, până în 2012
şef al Diviziei de Analiză a Serviciului Român de Informații[2].
La manifestare au fost invitați, între alții: George Maior
(fost șef al SRI, ambasadorul României în SUA), Radu Ioanid (șeful
Departamentului de Cercetare Arhivistică de la Memorialul Holocaustului din
Washington), Dan Dungaciu (fost secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe,
director al Institutului de Științe Politice și Relații
Internaționale al Academiei Române), Dudu Ionescu (fost ministru al
Apărării Naționale și ministru de Interne, consilier al Peședintelui
Republicii), gl. Mihail Ionescu (director al Institutului pentru Studii Politice de
Apărare şi Istorie Militară), reprezentanți ai Academiei Naționale
de Informații și ai Ambasadei SUA la București. Prin urmare, numeroase persoane
aparținând zonei numite „de securitate“, dar și din „mediul academic“, convocat
să-și exprime adeziunea.
La fel ca și participarea,
perspectiva a fost nebănuită pentru o ordonanță despre fascism, legionarism,
antisemitism și negarea holocaustului recent transformată în lege[3].
Gl. Ionel Niţu
a deschis discuțiile integrând tema zilei
chestiunilor de securitate și Parteneriatului strategic româno-american:
Câteva cuvinte despre tânărul nostru ONGhe: „New Strategy
Center“ e o
asociație care își propune să fie un cadru de dezbateri strategice și relevante
pentru România, mai ales în subiectele în care România poate deveni un actor
relevant [sic!] în plan regional. Un alt obiectiv, deloc întâmplător, este
legat de substanțierea Parteneriatului Strategic cu SUA.
Oare însăși denumirea englezească a organizației reflectă
o propensiune pemtru „aliatul strategic“?
Astfel, amfitrionul a vorbit despre:
Cele
trei subiecte, dar de fapt e unul singur.
Pentru a nu mai fi nici un dubiu: tema recentei legi,
integrată chestiunilor strategice și de securitate (națională, regională,
globală), este una cerută de SUA, „cel mai aliat dintre aliații strategici“. Acesta este sensul prezenței ei într-un asemenea cadru
de discuție.
A continuat
Alexandru Florian, care a confirmat:
Într-adevăr, acest subiect – extremism, antisemitism,
naționalism – este, de fapt, o singură ...
reprezintă o singură temă de reflecție și de reacție.
Recunoașterea aceasta trimite la un amalgam specific
legislației de tip „Patriot Act“, care pornește de la chestiuni (legitime) de securitate, pentru a se
extinde (nepermis) în scopul atingerii altor obiective: politice, dar și, mai
ales, culturale și istorice.
Florian a adăugat:
[s-a] transformat Ordonanța de urgență în Lege, dar ea nu
a fost niciodată aplicată. În pofida unor sesizări adresate Ministerului
Public, cercetările făcute într-un caz sau altul au găsit ... au oferit
portițe de scăpare pentru ca fiecare dosar în parte, în pofida unor manifestări
pe care petenții le considerau extrem de clare, că ar intra sub incidența acestei
legi, au dobândit rezoluția „neînceperea urmăririi penale“.
Afirmația este falsă, și este improbabil ca șeful institutului
care s-a ocupat exact cu redactarea unor astfel de sesizări penale să nu știe
care este situația reală. Căci nu doar că au existat inculpări în baza
Ordonanței în discuție, dar au avut loc și condamnări, mai multe în primă
instanță[4], iar unele definitive, soldate cu executare. De exemplu, T.M.Z. din
Buzău a fost condamnat de două ori: prima dată în 2004 (la vârsta de 16 ani),
pentru că a afişat însemnul „Crucea Celtică“ şi înscrisul „Fii
Naţionalist“ pe indicatoarele rutiere şi stâlpii de electricitate de pe două
străzi din oraș, iar a doua oară în 2008
(la vârsta de 21 de ani), pentru că a ameninţat o familie evreiască din aceeași
localitate[5]. Că Florian nu
este mulțumit de rezultate, este o cu totul altă chestiune.
El a încheiat astfel:
Cele două modificări importante pe care PNL-u’ le-a
introdus în proiectul legislativ – este vorba de incriminarea în mod clar a
Mișcării Legionare ca mișcare fascistă și, deci, interzicerea simbolurilor,
valorilor și a promovării [sic!] acestora pe [re-sic!] spațiul public, și-n
același timp definirea holocaustului din România, întrucât se considera că-n
Ordonanța de urgență din 2002 se definește holocaustul în general, și deci nu
se poate aplica la ceea ce a însemnat tragedia evreilor din România. Aceste două
completări extrem de importante, sperăm noi, ca institut care a oferit
consultanță la acest proiect legislativ, să contribuie la diminuarea mișcărilor
extremiste de inspirație fascistă, la cultul criminalilor de război pe [re-re-sic!]
spațiul public, care astăzi încă mai este prezent, poate vom vorbi pe parcursul
dezbaterilor, astfel încât, în România, considerăm, Institutul Wiesel consideră
că s-a produs, prin această lege, o sursă, un instrument instituțional pentru
detensionarea radicalismelor de extremă dreaptă de origine fascistă.
George Maior a spus, între altele:
Dacă vă uitați astăzi pe sondajele de opinie – repet,
după 25 de ani de la Revoluție –, cred că nu există audiențe importante pentru
asemenea, un asemenea tip de discurs, fie că vorbim de discurs naționalist, fie
că vorbim de antisemitism în România [Al. Florian neagă din cap – n. n.]. Maxim
2% din totalul populației României [Al. Florian neagă sistematic din cap – n.
n.] aderă la asemenea forme extreme ale politicii, ceea ce este foarte bine.
Pe de altă parte, subliniam și anterior, nu înseamnă că
lucrurile sunt perfecte, nu înseamnă că nu trebuie să fim vigilenți, că nu
există posibilitatea unei reemergențe a unor fenomene de tip etnonaționalist
sau extremism și la nivelul societății nostre. De aceea există o
responsabilitate importantă a Statului pentru a veghea la acest aspect, necesitatea unor politici
preventive [...] și, atunci când este cazul, bineînțeles, aplicarea fermă a
legii [subl. n.].
Gl. Ionel Niţu
a reluat în același ton:
Așadar, când vorbim de extremism ne referim la ideologii,
la opțiuni politice, la atitudini, comportamente sau la retorică, discursuri,
poziții publice. Ăăă, nu
cred că în România mai sunt prezente în spațiul public nici una din cele trei
caracteristici și, ca dovadă, manifestările, să spun așa, antisemite, sunt
aproape inexistente [subl. n. ].
El s-a raliat astfel fostului său șef în a susține că dacă
fenomenele în discuție sunt nesemnificative, rolul legii ar fi, în acest
context, unul preponderent preventiv.
Radu Ioanid:
În ceea ce privește antisemitismul din Europa de Vest [...]
eu cred că discutăm despre un antisemitism care poate fi de extremă dreaptă,
dar care poate fi, de multe ori, și de extremă stângă, și este dominat de antiisraelianism,
de propagandă împotriva Statului Israel. Africa de Sud a dispărut [sic!],
Statul Israel a devenit pentru anumite medii de extremă stângă – și de extremă
dreaptă, dar în principal de extremă stângă – o țintă favorită. Și Israelul e o
democrație, care se confruntă cu niște probleme geostrategice foarte speciale,
se încearcă demonizarea acestui Stat, și la nivel european antismitismul, fie
el de origine islamică, fie el de origine extremă stângă ... originând de
la extrema stângă, are această notă dominantă.
În general, la nivel european, eu văd o creștere a
antisemitismului [...].
Acest mod de a vedea lucrurile, care asimilează criticile
(legitime) – nu la adresa Statului Israel, nici a „evreilor“ ori „israelienilor“, ci a politicilor israeliene – cu antisemitismul și antiisraelianismul, este
o temă predilectă a „pompierilor piromani“[6]. Iată o descriere a modului de reacție al acestora: „Dacă ei nu sunt de
acord cu tine, nu-ți vor demonta argumentele [...] și nici nu te vor
contrazice, ci mai degrabă te vor calomnia și îți vor deforma spusele: «Dacă
îl critici pe Natanyahu, ești obligatoriu omul Hamas.» «Dacă manifești împotriva războiului din Gaza, ești pentru
exterminarea evreilor.» Pare excesiv, dar sunt oameni care au scris și au spus
așa ceva [...], căci există persoane care
ațâță sentimentele cele mai nesănătoase care pot exista în societatea franceză.“[7] După cum se vede,
avem și noi „faliții“ noștri care uzează de aceeași tehnică a amalgamului.
Prin urmare, a numi aceste critici – referitoare la
acțiunile israeliene în Teritoriile Ocupate (doar un exemplu: Gaza, „ultimul lagăr în aer liber din lume“, transformată anul trecut într-un morman de moloz), la
continuarea politicii de colonizare, fapte condamnate nu doar de organizațiile internaționale
pentru apărarea drepturilor omului, ci chiar de organismele ONU și UE –
„diabolizarea Statului Israel“, reprezintă o tentativă penibilă de exonerare a acțiunilor politice cele
mai reprobabile, care ține de resortul propagandei. Căci care ar fi temeiul
rațional pentru care politicile unui Stat, oricare ar fi acela, ar putea fi
scutite de orice interogație critică? Sub ce motiv deci ar fi Israelul exceptat
de ceea ce facem în privința tuturor celorlalte State?
Ioanid a schimbat apoi versantul:
Nu sunt aici pentru a face, a aduce complimente României.
[...]
Când discutăm [...] în special de antisemitism în Europa
de Est postcomunistă, lucrurile stau puțin diferit față de Europa occidentală.
Ei bine, România a evoluat, după părerea mea,
extraordinar de pozitiv [sic!] în timp, poate prea încet câteodată, începând cu
Raportu’ Wiesel, care dincolo de reevaluarea istorică [...], a devenit o carte de vizită pozitivă pentru România și o
investiție politică [subl. n. ] pozitivă
pentru România [...].
Dl. Florian nu v-a spus, dar Dl. Florian a primit
amenințări cu moartea. Legionarii au fost foarte activi pe forumuri și au
încercat să prezinte această lege, pe care multă lume de bună credință nici n-a
citit-o, au încercat să [o] prezinte ca pe o tentativă de a cenzura valorile
culturale românești care s-au întâmplat să fie de extremă dreaptă sau
legionare. Nici vorbă de așa ceva! Este vorba despre simbolistica legionară.
Există
în România cazuri izolate de instituții ale statului în care se face propagandă
legionară, și aicea instituțiile abilitate ale Statului român care se ocupă cu
siguranța națională ar trebui să arunce o privire; funcționari înalți de stat
care, sub pretexte destul de transparente, fac propagandă legionară [subl. n. ].
Deci trebuie spuse lucrurile pe față!
Mai întâi, ni se spune în clar că vocația Raportului
„Wiesel“ nu a fost atât să
devină o carte de istorie (una printre altele, cum ar fi firesc), ci de a da
direcții în domeniu; adică, pe scurt, de a deveni o bază politică de lucru. Simplu
de înțeles, situația nu mai are de-a face cu știința, ci cu puterea
administrativă, deci cu raportul de forțe. Mai mult, pentru a ne plonja în absurd,
ni se arată că respectivul raport a fost un act de revizuire istorică, dar nu
de orice fel, ci unul care interzice orice altă revizuire.
Dacă Al. Florian a primit amenințări cu moartea, nu vedem
de ce nu se adresează organelor abilitate, așa cum a făcut-o recent, într-un
caz similar, Octav Bjoza, președintele AFDPR. Dar ar mai putea fi generată
astfel impresia că el își apără convingerile cu prețul vieții?!
Așa cum criticile legitime la adresa politicilor israeliene
au fost asimilate în mod fraudulos antisemitismului, islamismului și
antiisraelianismului, criticile la adresa legii în discuție sunt asimilate la
fel de fraudulos legionarismului, conform aceleiași tehnici a amalgamului. Este
vorba despre o înțelegere intenționat la fel de îngustă, de extremă (stranie pentru
un luptător împotriva extremismului), cu atât mai periculoasă cu cât ne aflăm
în fața unui act legislativ cu efecte liberticide, care atacă înseși bazele
libertății de expresie și ale cercetării istorice, la fel cum îngustă și
manipulatoare este și înțelegerea că legea ar interzice doar simbolistica
legionară. Adică ce anume: cămășile verzi și crucea specifică? Păi asertorul
tocmai ne-a livrat un vocabular complet de înțelegere a tuturor noțiunilor
cuprinse în lege, prin care gândirea și expresia însele vor fi măsurate de
Parchet.
Ioanid s-a lansat apoi într-o acuză – pe dos, iar nu pe
față – la adresa unor funcționari de rang înalt ai Statului (nenumiți), pe care
i-a acuzat că fac propagandă legionară, cerând ca serviciile secrete să ia
măsuri. Această remarcă, cu rolul de a genera șoc și groază („oare la cine se
referă?“), ar putea fi
socotită iresponsabilă într-o discuție de acest nivel, însă, pentru că este
vorba despre politică, iar nu despre știință, oamenii spun toate lucrurile pe
care pot să le spună.
După ce a dat note, a împărțit încurajări, a aruncat
anateme, el a continuat cu glumițe despre WikiLeaks și Edward Snowden. Noroc însă
cu respectivii „denunțători ai abuzurilor“, căci astfel mai aflăm și noi cu ce se ocupă de fapt acești „trimiși“ – speciali sau nu – ai SUA pe probleme de holocaust și
antisemitism.
Și a încheiat astfel:
Relația cu Statele Unite a stat și sub semnul acestei
lupte contra extremismului, contra antisemitismului. [...]
[Viktor] Orbán nu este un antisemit, el vinde marfă
alterată, el este un fost liberal care a-nțeles că așa poate să stea la putere,
este ca un negustor care vinde marfă alterată.
Acestea fiind zise, mă întorc la România. Să nu
subapreciem extrema dreaptă românească. Să știți că dacă ei nu reușesc să facă
anumite lucruri în Moldova, vor tipări timbre legionare în Republi ... dacă nu
reușesc anumite lucruri în România, vor face același lucru în Moldova, vor
tipări timbre legionare în Moldova. Sunt foarte activi pe forumuri și destul de
violenți. Și abili, pentru că ei au încercat să prezinte această lege, care
este o lege strict legată de simboluri legionare și de simboluri fasciste și
negarea holocaustului în România, ca pe o tentativă de cenzură, ceea ce nu este
cazul.
Am înțeles astfel mai bine despre ce este vorba:
mediatic, promotorii acestei legi au pierdut controlul, și nu doar în presă,
atâta cât mai există ea, ci, mai ales, în mediul electronic (forumuri și rețele
sociale). Prin urmare, rețeaua locală a vânătorilor de fasciști și antisemiți,
fie ei reali sau mai ales închipuiți, a fost complet depășită, un fapt evident.
Așa s-a născut ideea integrării subiectului legii în tema siguranței naționale
(și internaționale), organizarea unei discuții de către o asociație emanată de
prelungirea Executivului și marșrutizarea la București a însuși responsabilului
zonal în chestiunile vizate. Dat fiind că scopul legii este impunerea unei
gândiri unice asupra subiectelor fascismului, legionarismului, antisemitismului
și holocaustului, la fel ca și sancționarea penală a „deviaționiștilor“, este foarte greu de contracarat acuza că ea vizează
cenzura expresiei, și nu doar sub aspect politic ci, mai ales, cultural și
istoric. Prin urmare, în perioada următoare este de așteptat ca vânarea
„ereticilor“ să se petreacă exact
în zona care scapă controlului „polițiștilor gândirii“, adică în mediul electronic. Astfel, spre deosebire de
reprezentanții autorităților române, pentru a justifica incendiul pe care dorește
să-l declanșeze, cuplul Ioanid-Florian s-a străduit să argumenteze o creștere a
fenomenelor în discuție.
Ben–Oni Ardelean (senator PNL, secretar al Comisiei de
politică externă Parlamentului și membru fondator al „New Strategy Center“):
Creerea [sic!] unui climat al acceptării [...]. Trebuie
să ne acceptăm în societate așa cum suntem, pentru că doar într-o astfel de
context [re-sic!], în care putem să creăm acest climat al acceptării, cred că
societatea nostră o va duce mult mai bine.
Teoria aceasta este foarte frumoasă, numai că rolul
politicului este să contribuie la punerea ei în practică. Or, am văzut deja de
câtă „acceptare“ dau dovadă un
Ioanid, un Florian, care trimit în perimetrul „fascismului“, „legionarismului“, „antisemitismului“ și „negaționismului“ orice divergență de opinie, orice înțelegere diferită a
acestor subiecte.
Ion Ioniță (directorul „Foreign Policy“ România):
Dar putem să fim liniștiți, pentru că în momentul de față
nu există o aderență la asemenea mișcări [extremiste – n. n. ] care să tragă
semnale de alarmă. Dar suntem conectați: nu putem să ne desprindem de marile
fenomene care se întâmplă în Europa, în vecinătatea noastră. Și dacă o veche
generație [...], au ieșit din scenă, totuși, urmează o nouă generație de tineri
cu alte viziuni, capabili să lucreze în alte medii, să-și exprime ideile în
mediile de socializare, să atragă prin modernitatea exprimărilor și să se
afilieze la aceste curente.
El a rămas astfel în siajul autorităților române, pentru
care aceste pericole sunt minore, iar măsurile ar fi de natură preventivă.
Important a fost însă cum a continuat:
Eu mă întreb ce se va întâmpla în societatea românească
și în media românească când această lege va ajunge să fie aplicată pentru prima
oară, când va ajunge cineva în justiție pentru că a promovat [o] ideologie
extremistă, legionară și-așa mai departe. Mă întreb ce se va-ntâmpla atuncea,
și s-ar putea să avem de-a face cu
un fenomen de a crea victime sau eroi pe această baricadă a naționalismului
românesc [subl. n. ].
O remarcă rațională, care în termeni politici se traduce astfel:
dacă pericolele sunt minime, de ce să adopți – și să aplici – o asemenea lege?
Nu vei reuși astfel să sufli într-un foc mocnit? Sau, altfel spus: de ce să dai
foc la casă, încercând să stingi focul din vatră, care nu prezintă vreun
pericol, jucând astfel rolul „pompierului piroman“? Care ar fi deci scopul acestei logici de război, în
care avem de-a face cu o „tactică fără strategie“? Pentru ce acest joc periculos? Pentru control social, resurse,
prestigiu și putere?
Aurel Vainer (președintele Comunităților Evreiești):
Trebuie să am o reacție. Mă surprinde faptul – să nu se
supere Dl. Florian – că Institutul Wiesel face o cercetare [este vorba despre
rezultatele unui sondaj de opinie comandat de Institut – n. n. ] despre evrei,
adică despre noi, despre mine, despre alții, care reprezentăm Comunitatea
Evreilor din România; mică, dar importantă, spun eu. [...] Era bine să fim
consultați și noi. [...]
Și poate că nu era rău să fi fost aici și elementu’
guvernamental, pentru că-n fond politicile vin de la Guvern, el emană și
politicile și dă și banii, și era bine să cunoaștem o opinie a actualului
Guvern în legătură cu problemele ridicate. [...]
Eu, ca deputat, vă pot spune, am avut șansa să fiu în
Parlament a treia oară, în care n-am avut de-a face cu partide extremiste, cel
puțin la Camera Deputaților. [...]
Deci io vă pot spune că din punctul meu de vedere,
individ care am trăit și holocaustu’ în România, nu pot vorbi de un
antisemitism foarte activ în România de astăzi.
În ceea ce privește antisemitismul public, e clar că e la
cote foarte mici, foarte, foarte mici.
Dar, mai mult, este clar că noi avem o atitudine
favorabilă din partea multor segmente ale populației românești în a arăta și a
sprijini reprezentarea pe eșichierul românesc a prezenței evreilor în decursul
secolelor. [R. Ioanid și Al. Florian zâmbesc cu neîncredere – n. n. ] [...]
Parlamentul român a votat recent legea care a mărit
îndemnizațiile pentru cei care-au suferit în anii de tristă amintire, ’40-’45 [...].
Sunt dovezi că clasa politică românească nu are atitudini contrare înțelegerii
situației evreilor.
Sigur, există această formă de manifestare pe Internet
care ne supără foarte mult [...] Nimeni nu ne-a spus cât sunt de reale toate
aceste reacții multiplicate aproape la infinit pe Internet. [...] Noi am avut
în România un caz, acu’ vreo 4-5 ani, când s-a găsit un domn de la Buzău care
transmitea mesaje antisemite, violente în limbaj, foarte frecvent. A fost
descoperit, a fost, să spunem, liniștit.
În ceea ce privește autoritățile de siguranță națională,
ne asigură cel mai mare respect și cea mai mare siguranță.
În fine, el a pus accentul pe educația legată de
holocaust.
Al. Florian:
[Vizibil iritat] Îmi cer scuze dacă n-am știut că trebuie
consultată Federația Comunităților Evreiești dacă fac o cercetare științifică. [...]
Cred că veți fi un foarte bun ministru de Externe după ce n-o să mai fiți
reprezentantul evreilor în Parlament, pentru diplomația, mesajul diplomatic pe
care ni l-ați transmis.
Reacția este frapantă. Etica cercetării presupune
informarea comunităților cu privire la studiile științifice, și mai ales atunci
când este vorba despre grupuri minoritare. Reprezentanții acestor comunități
trebuie preveniți cu privire la scopul, maniera de lucru și folosirea
ulterioară a rezultatelor unei cercetări, la fel cum confidențialitatea
informațiilor trebuie asigurată, date fiind sensibilitățile legitime ale
acestor grupuri. Doar un exemplu: când la Institutul de Cercetare a Calității Vieții,
la sfârșitul anilor 1990, am participat la o cercetare despre situația rromilor
din județul Buzău, unul dintre subiecți, fost deportat în Transnistria, ne-a
întrebat dacă nu cumva sondajul nostru are ca scop să îl retrimită la Bug. Prin
urmare, chiar și în cazul de față, în care este vorba despre un sondaj
național, dar care privește modul în care populația evreiască este percepută de
ansamblul cetățenilor, liderii comunitari ar fi trebuit informați.
Cea de-a doua parte a reacției șefului acestui institut
științific este și mai problematică. Căci ce vrea să spună? Îl amenință cumva pe
preopinent că nu va mai fi reprezentantul evreilor în Parlament? În tot cazul,
a închide gura unei victime a holocaustului – și lider al Comunității Evreiești
din România – reproșându-i discursul conciliant, reprezintă o primă și
halucinantă aplicare a noii legi.
Liviu Beris (președintele Asociației Evreilor Victime ale
Holocaustului):
Vă mărturisesc un lucru: holocaustul există, a revenit și
se practică în ziua de astăzi. Pentru că holocaustul, ca noțiune, nu poate să
fie și să rămână numa’ pentru evrei, când el este la ora aceasta, de fapt,
aplicat la nivelul creștinilor din Irak, la nivelul creștinilor din Nigeria
și-așa mai dăparte. [...]
Legat de educație: consider că este singura modalitate în
care poate să se acționeze din timp pentru a se preveni cu adevărat aceste
fenomene. Însă nu în mod haotic.
Luarea de poziție a acestei victime a holocaustului este
la fel de remarcabilă, întrucât așează propria-i experiență tragică într-un
context universalist. Și, probabil, oricine altcineva care ar fi pronunțat
aceste cuvinte ar fi fost amendat pe loc, pe motiv că „minimalizează“ tragedia evreilor, că face comparații „indecente“ sau că este un negaționist „prin deviere“ al holocaustului – un vocabular prezent în chiar
Raportul „Wiesel“.
Apoi, asemeni lui Vainer, Beris vede soluțiile la
problemele în discuție în educație, fiind și el în notă discordantă cu tandemul
Ioanid-Florian, susținător al unei stilistici belicoase și al unor măsuri
administrative și represive.
Dudu Ionescu:
Închei spunând că [...] pentru problema asta trebui’ cel
puțin trei ingrediente, pentru abordarea problemei extremismului: echilibru, o
vigilență care să devină normalitate, și, nu în ultimu’ rând, o anume precizie
în exprimări, pentru că generalități de genul – îmi cer scuze, domnu’ Ioanid,
dar ați folosit o ... instituții din guvern, din guvern ... În pofida
faptului că ați fost foarte precis în restu’, în restu’ intervenție Dvs., da’
aici ați folosit o, o generalizare ... [R. Ioanid spune ceva care nu se aude
– n. n. ]. Ok, dacă nu vrei să spui, nu spui [râde].
Cred că precizia în domeniu’ ăsta, care să nu dea, să nu
dea prilej de interpretări nelalocul lor, e, e necesară.
Transpare aici, printre zâmbete de complezență, o anume
iritare a autorităților române în fața acestor tactici brutale.
Al. Florian:
D-le
consilier, aveți dreptate, trebuie precizie și nuanțare.
A urmat Dan Dungaciu, a cărui intervenție i-a provocat lui
Al. Florian următoarea reacție:
Într-adevăr, chestiunea definirii conceptelor este o
problemă academică extrem de actuală astăzi. Vă sugerez să ... poate
faceți un parteneriat cu Universitatea de Vest, Timișoara. Este acolo profesoru’
Victor Neumann, de vreo 20 de ani încearcă să definească vreo două-trei
concepte [zâmbește], dar, într-adevăr, este o problemă foarte interesantă,
aveți dreptate.
Ironie față de invitat, și un anume dispreț suveran, dar
cu atât mai neavenite față de o persoană absentă de la discuții: profesorul
Neumann.
Geo Stroe (președinte-fondator al organizației Academia
Daco-Română, din auditoriu):
De asemeni, domnu’ Nițu: îl întreb dacă a invitat și
organizații legionare să vin-aici, să dezbatem împreună cu ele [R. Ioanid face
fețe-fețe, gl. I. Nițu zâmbește – n .n. ]. cred c-ar fi mult mai democratic:
dreptu’ la opinie este, într-un Stat de drept, este garantat. [...]
Sigur, legiuitorul nu este bine să definească-n lege unii
termeni și nici măcar infracțiuni. Ori [sic!], sub acest aspect cred că această treabă este ... revine-n sarcina
cercetării științifice, și nu legiuitoru’ stabilește interdicții și alte
chestiuni de genu-ăsta [subl. n.]. Pentru
că interzicerea interdicției asigură o dezbatere liberă, un, un liber cuvânt
și, într-adevăr, o democrație consolidată. Tot ce este interzis nu trebuie
permis. Ori [sic!], când ne protejăm cu astfel de interdicții, creăm exact
contrariu’. Adică, cu alte cuvinte, noi am dat apă la moară tocmai Mișcării
Legionare prin această lege [subl. n.]. [...]
Vreau să vă spun din experiența mea: Institutul Wiesel
mi-a intentat un proces, și sânt probabil, aveam șansa să fiu primu’ condamnat
pentru, pentru așa-numitul cult al Mareșalului Antonescu [Al. Florian se
strâmbă către gl. I. Nițu, care zâmbește – n .n.]. Din fericire, legiuitorul,
mai bine zis Justiția noastră, a considerat că nu este cazul, și astfel am
obținut neînceperea urmăririi penale chiar la Curtea de Apel. [...]
Holocaustul,
în opinia unor cercetători, înseamnă arderea de viu a unui evreu pentru simplul
fapt că este evreu. Dacă această accepție este adevărată, în România n-a avut
loc holocaust. Au fost persecuții, crime, e-adevărat, dar nu holocaust [subl.
n.].
Discursul acestui om a fost pe cât de neașteptat, pe atât
de remarcabil. El este semnul că într-o discuție rațională, de principiu,
nimeni nu trebuie exclus ori disprețuit. Pentru scurt timp, el a spart
monotonia litaniilor anterioare, până în momentul în care Al. Florian i-a
retezat-o scurt.
Andrei Muraru (consilier prezidențial):
Eu
nu sunt daco-român.
A început pe un ton superior, voit glumeț, cu totul
deplasat, dată fiind poziția sa, dar și punctele nevralgice atinse de cel
persiflat. Apoi a continuat:
Această lege include pentru prima dată diseminarea
propagandei prin mijloace electronice. Deci din acest moment, de la promulgarea
acestei legi și publicarea ei în Monitorul Oficial, autorităţile publice
trebuie să urmărească aceste lucruri şi să
identifice, acolo unde există, infracţiuni în, în baza acestei legi. De
asemenea, de 48 de ore – că spunea Dl. Director general Florian că legea a fost
promulgată de 48 de ore – vă pot spune că, deşi nu s-a observat acest lucru, de
48 de ore genoci… cultul lui Nicolae Ceauşescu este interzis oficial în
România, pentru că această lege sancţionează cultu’ persoanelor vinovate de
crime împotriva umanităţii, de crime de război şi genocid. Și, după cum ştiţi,
Nicolae Ceauşescu a fost condamnat pe 25 decembrie de Tribunalu’ Militar
Excepţional pentru genocid: articolul 357 Cod Penal.
 |
O fotografie cât o
mie de cuvinte (de la dreapta la stânga):
Radu Ioanid, Dinu
Zamfirescu și Andrei Muraru la Râmnicu Sărat
Sursa: IICCMER |
Mai întâi, legea se referă la „unele [subl. n.] infracțiuni de genocid și crime de război“, adică cele privind populația evreiască în timpul celui
de-Al Doilea Război Mondial, și atât. Apoi, de-a lungul întregului proces
legislativ, temele „negaționismului comunist“ și cultului lui Ceaușescu au fost absente din discuții,
fapt esențial pentru a înțelege „voința legiuitorului“. Pentru un simulacru de universalitate, textul final al legii
vorbește însă despre crimele în masă din Rwanda și fosta Iugoslavie, dar nu
scoate un singur cuvânt despre criminalitatea comunistă. Prin urmare, ceea ce
face aici consilierul prezidențial – și istoric de formație – ar fi o
interpretare năstrușnică, dacă n-ar reprezenta o palidă tentativă de
dezinformare și manipulare.
În aceeași încercare
de a drege busuiocul unilateralismului acestei legi – o inițiativă a partidului
din care face parte, PNL –, ca și al deciziei Președintelui de a o promulga, el
a continuat dând asigurări; că tot nu costă nimic:
Și, bănuiesc că, în … din punctul meu de vedere, putem să ne-așteptăm, în
perioada următoare, ca să apară o lege de interzicere a simbolurilor comuniste
și a propagandei asociate.
Totodată, Muraru este
conștient că aplicarea acestei legi nu va fi lipsită de complicații:
De asemenea, aș vrea să spun aici că Institutul Ellie
Wiesel, care a fost parte la elaborarea acestui proiect de lege, împreună cu
grupul parlamentar al Partidului Național Liberal, va avea o misiune foarte
dificilă pentru că va trebui să acorde în
continuare, sau acum începe greul, asistenţă organelor judiciare. Pentru că
există pericolul să ne trezim cu cazuri foarte grave, care nu sânt sancţionate
la câteva sute de km de Bucureşti de către un Parchet, şi să fie ... să se ajungă la extreme în care, în fine, câteva
texte să fie sancţionate drept propagandă. Deci din acest punct de vedere cred
că este foarte important ca Institutul Wiesel să acorde asistenţă organelor
judiciare, pentru că acum, cu toții, asistăm la naşterea acestei ... unei jurisprudenţe în acest domeniu în România. Pentru
că de ce s-a făcut această lege? Pentru că legea anterioară nu a avut
aplicabilitate în plan juridic. Nici o persoană nu a fost condamnată definitiv
pentru infracţiuni cuprinse în textul, în textul acestei legi. Și cred că e
foarte important că această lege a fost trecută prin Parlamentul României în
unanimitate, votată de toate partidele politice parlamentare, și cred că
trebuie să subliniați, cred, acest lucru.
În
concluzie, ce ne spune vocea Președinției?
1)
Că Institutul Wiesel se va ocupa de sesizările penale în materie de „fascism“,
„antisemitism“, „legionarism“, „holocaustism“, „deflectism“, „minimalism“ și
alte „deviaționisme“;
2)
Că cercetătorii de acolo se vor transforma în turnători oficiali ai poliției;
3)
Că Parchetul va trebui „îndrumat“ în aceste cazuri, pentru a nu face nici
„concesii“, nici „excese“;
4)
Că același Parchet va deveni, adică, în aceste situații, o anexă a Institutului,
care este o prelungire a Executivului.
În
fine, o întrebare: realizează oare asertorul gravitatea afirmațiilor sale, prin
care noțiuni-cheie precum „separația puterilor în Stat“ și „independența
Justiției“ sunt practic pulverizate? Cu siguranță că da, dar nu-i pasă. La fel,
a face din unanimitatea votării acestei legi, ale cărei efecte incontrolabile
pare să le întrevadă însuși consilierul Președintelui, un act de mândrie, este
la fel de ciudat.
Radu Ioanid, șeful din
Centrală venit în control la Sucursala locală a holocaustului, a avut ultimul
cuvânt, în care l-a pus și el la punct pe liderul Comunității Evreiești din
România. Este de-a dreptul „dialectică“ maniera aceasta de a aplana
conflictele prin generarea altor conflicte. Sau, în alți termeni, nu poți să
fii „pompier piroman“ în raport cu ceilalți și, în același timp, cu totul diferit
față cu cei din propria-ți casă:
Am apreciat foarte mult intervenția D-lui Vainer, atunci
când s-a… repezit [lapsus revelator
– n. n.] la necesitatea educației și la sensul diplomatic al domniei sale.
Acestea fiind zise, cu toată dragostea și cu tot respectu’, domnu’ președinte,
am niște mari rezerve în legătură cu ce-ați spus în legătură cu [Partidul]
România Mare și cu ce-ați spus în legătură cu sondajele[6]. Când un sondaj
al Guvernului român spun [sic!] că 29% din români spun [re-sic!] că evreii-și
merită soarta pentru că – sondaj reprezentativ la nivel național –, pentru că
l-au răstignit pe Iisus Cristos, aicea avem o problemă care vine de undeva din
sfera Patriarhiei. Și eu fac apel la Dvs., pentru că aveți o relație așa [de] bună
cu Preafericitu’, să lucrați puțin în direcți-asta. Pentru că la [Mânăstirea]
Petru Vodă se face propagandă legionară, unde vine un domn Dughin, care este
omu’ Kremlinului și puțin fascist sau fascizant, da? Deci trebui’ să fim
atenți pentru că sunt și niște lucruri care vin din afară [subl. n.].
Câteva concluzii generale:
1) A fost o discuție cu mulți generali și politicieni,
americani și români, prin urmare persoane din zona „societății politice“, iar nu a „societății civile“, însăși structura organizatoare fiind un surogat de asociere
civilă.
2) Pluralismul de opinii, Istoria ca disciplină au fost
tratate ca anexe ale Politicului, care, la rândul său, a fost redus la
Executiv, în forma sa... extremă: domeniul securității.
3) Acțiunile în discuție – este vorba despre întregul
proces de adoptare a Legii, ca și despre tentativele de impunere a ei în
spațiul public – vin dintr-o zonă ...
foarte executivă a Executivului (ca să zicem așa), în care solidaritatea dintre
Palate este indefectibilă. Faptul este de înțeles, căci tema este cu totul
impopulară, dat fiind că unghiul de atac este prea larg, prin urmare nu rămâne
decât ca ea să fie integrată „rațiunilor de Stat“.
4) Această lege, la fel ca și propagarea ei, au ca scop șí
constituirea unei baze de acțiuni pentru influențarea Ungariei lui Viktor
Orbán.
5) Au fost momente în care luările de cuvânt au luat o
turnură hilară, căci nu mai era mult și vechile democrații ale Europei, nu doar
Statele vecine, erau convocate să primească lecții.
6) Oficial, adică dincolo de practică, România nu are o
legislație de tip „Patriot Act“, însă a adoptat recent o lege care
afectează radical libertatea de expresie invocând, fie și post factum, pericole
strategice și de securitate.
7) Fiind răspunsul la o solicitare a SUA, acest act
legislativ a fost inclus în sfera securității, prin urmare el reprezintă o
„lege Big Brother a istoriei“ căreia i se oferă și mijloace de aplicare din același
registru: nu doar prin intermediul Parchetului, ci chiar al serviciilor secrete.
*
Și o notă finală, în termeni cât se poate de personali.
Sunt
momente în care este vital ca istoricul să ia poziție, căci problema care se
pune în fața lui este de a fi sau a nu fi. Și acesta este, cu siguranță, unul
dintre ele.
El
trebuie să-i desfidă atât pe politicienii care îi dau directive în materie de
cercetare, cât și, mai ales, pe cei care se pretind a fi oameni de știință și
vor, în același timp, să introducă în câmpul disciplinei sale metodele poliției
și serviciilor secrete. Căci, procedând astfel, cei din urmă încetează să mai
aibă vreo legătură cu știința (dacă au avut vreodată).
În
fine, istorici, concetățeni, oameni-de-bine: v-a plăcut mâncarea de la această
masă, servită din gamelă, în genunchi și cu mâinile la spate, „ca porcii“, în „sistem Pitești“? Iar dacă răspunsul este da, atunci
poftă bună în continuare!...
NOTE
[1] Înregistrarea video a evenimentului
se găsește la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=rGpSysJKVjA.
[2] Cf. http://www.ziaristionline.ro/2015/07/26/elie-wiesel-vrea-inchisoare-si-pentru-cei-care-scriu-despre-ceausescu-sentinta-si-executia-stalinista-din-25-decembrie-1989-aprobate-prin-lege-de-klaus-iohannis/; https://cybersecurity-romania.ro/speaker/ionel-nitu/.
[3] Pentru evoluția legislativă și semnificațiile
legii a se vedea articolele noastre: România
și legile memoriale, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/06/romania-si-legile-memoriale.html# și Cu istoria la tribunalul politicii, la
adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/06/cu-istoria-la-tribunalul-politicii.html.
[4]
A se vedea, de pildă un caz apărat de APADOR-CH. Cf. Gabriel Andreescu, Cazul
Grigore Oprița: a început vânătoarea zăpăciților și a aiuriților, în „Observator
Cultural“, nr. 180,
august 2003, la adresa: http://www.observatorcultural.ro/Cazul-Grigore-Oprita-a-inceput-vinatoarea-zapacitilor-si-a-aiuritilor*articleID_8835-articles_details.html.
[5] Cf. http://www.juspedia.ro/9428/penalinfractiuni-prevazute-de-o-u-g-nr-312002-privind-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist/; adevarul.ro/locale/buzau/exclusiv-nu-si-gaseste-munca-fascist-1_50ad2e9d7c42d5a66390457d/index.html; adevarul.ro/locale/buzau/exclusiv-fascistul-marius-tranca-facea-parte-gruparea-gebeleizis-1_50ad34fe7c42d5a66390be20/index.html.
[6]
Este titlul unei recente cărți a lui Pascal Boniface, Pompiers pyromans. Ces experts qui alimentent l’antisémitisme et
l’islamophobie, Paris, Max Milo, 2015.
[8] Nu cunoaștem sondajul în discuție, însă, date fiind
antecedentele asertorului de raportare interesată la cifrele statistice, vom
emite cel puțin un dubiu. Cf. Un caz
recent. Cercetarea exterminării evreilor și acuza de „antisemitism“, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2007/12/un-caz-recent-cercetarea-exterminrii.html.
București,
29 iulie 2015.
