În perioada 27-29 septembrie a.c. a avut loc la Pitești cel
de-al XIII-lea Simpozion internațional „Experimentul Pitești – reeducarea prin
tortură”.
Ca în fiecare an, deschiderea a avut loc în Sala de
Festivități a Primăriei, prin grija comitetului de organizare condus de Dl. Ilie Popa, Prof. Dr. la Universitatea Pitești, președinte al Fundației
Culturale „Memoria” – Filiala Argeș, și în prezența reprezentanților
autorităților locale.
Din partea Asociației Foșilor Deținuți Politici din
România a participat Dl. Octav Bjoza, președintele organizației, care a prezentat
decorația primită de asociație pe data de 10 septembrie a.c. din partea Majestății
Sale Regele Mihai, intitlulată „Nihil Sine Deo”. Este singura decorație primită
de către foștii deținuți politici, dat fiind că statul român, prin președinții
săi, nu au considerat că victimele temnițelor comuniste merită o asemenea
onoare.
Dl. Bjoza a adăugat că, atunci când sunt în opoziție,
politicienii români îi copleșesc pe foștii deținuți politici cu declarații de
iubire și promisiuni, pentru ca odată ajunși la putere să-i uite complet. Nici
actualul președinte nu face excepție de la această tristă regulă, dat fiind că
refuză sistematic să primească pe reprezentanții victimelor, în ciuda
apelurilor repetate ale acestora.
Dl. Sergiu Rizescu, preşedintele Asociaţiei Foştilor
Deţinuţi Politici din România – Filiala Argeş, fost deputat în Parlamentul
României, a precizat că demersurile făcute de foștii deținuți politici pe lângă
președintele în funcție, de a institui o decorație a statului român care să
omagieze eroii luptei anticomuniste, au eșuat întrucât instituția prezidențială
dorea instituirea unei decorații a „luptei împotriva totalitarismului”, sintagmă
care acestora nu le spune nimic.
Din partea Fundației ICAR a participat D-na Dr. Camelia
Doru, directorul organizației. Fundația, care din 1992 sprijină victimele
comunismului cu medicamente și asistență psihologică, consideră că nu este
niciodată prea târziu pentru a clarifica responsabilitățile persoanelor
implicate în represiunea comunistă, și susține ferm demersurile juridice de
anchetare și inculpare a vinovaților. Totodată, mesajul său vizează recentul
proiect al Ministerului Justiției de reducere a pensiilor torționarilor: „Protestăm vehement
împotriva DIVERSIUNII CINICE [subl. n.] privind compensațiile cuvenite victimelor
care să provină din pensiile torționarilor” și indică drumul firesc de urmat:
„Scăderea pensiilor torționarilor la nivel minim trebuie să facă parte dintr-un
pachet de măsuri care să desființeze recompensele consistente și privilegiile
de orice fel pe care aceștia le-au primit și le primesc în mod permanent ca răsplată
pentru crimele împotriva umanității pe care le-au comis.” În fine, Fundația,
care cunoaște foarte bine situația grea a foștilor deținuți politici, adaugă: „Cerem
Parlamentului României să revadă legea 221/2009 astfel încât statul român să
poată ieși din ambiguitatea în care se află și [să poată] acorda compensații
celor pe care i-a persecutat. / Refuzăm ca noi și copiii noștri să devenim
părtași la perpetuarea nedreptăților din perioada comunistă. Sunt datorii care
nu vor putea fi plătite niciodată, așa cum sunt datorii care se pot și trebuie
plătite ACUM [subl. în text].” (Cf.: http://www.icarfoundation.ro/mesaj-icar-la-simpozion-international-fenomenul-pitesti/)
În program, ca în fiecare an, a fost prevăzută vizitarea
fostei închisori Pitești. Din nefericire, faptul nu a fost posibil.
Proprietarul ei actual, căci clădirea a fost trecută în mâini private la
începutul anilor 1990, „patronul” (termenul trebuie înțeles în sensul
postcomunismului românesc!) firmei „Argecom”, Gheorghe Axinte, nu a permis
intrarea participanților la simpozion în incinta fostei închisori sau a ceea ce
a mai rămas din ea: este vorba despre „coada T-ului”, închisoarea având această
formă, „capul T-ului” aflându-se în proprietatea unei alte firme de
construcții, „Conarg”, care în a doua jumătate a anilor 1990 l-a „renovat” (a
se citi: l-a distrus din punct de vedere istoric). Motivul unei asemenea reacții
este o consecință a eforturilor pe care filialele Argeș ale AFDPR și Fundației Culturale
„Memoria” – și în special ale neobositului fost deținut politic Aristide
Ionescu – le-au depus pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din fosta
închisoare, acțiune care s-a soldat, în cele din urmă, cu clasarea clădirii ca
monument istoric. Decizia Ministerului Culturii a avut ca efect interzicerea
oricărei alte activități în spațiul fostei închisori, în afara celor memoriale,
fapt pentru care pe firmamentul memoriei și istoriei comunismului din urbe și-a
făcut apariția o nouă stea: Fundația „Sfinții Închisorilor”, condusă de nimeni
alta decât fiica magnatului local, Maria Axinte. Astfel, dacă timp de 12 ani
participanților la simpozion li s-a permis intrarea în fosta închisoare, ba
chiar în 2012 ei au putut vizita și fosta cameră 4 Spital, celula centrală a „demascărilor”,
anul acesta pătrunderea în acel spațiu al memoriei naționale și comunitare le-a
fost complet interzisă.
Victimelor comunismului și invitaților simpozionului le-a fost interzis accesul în fosta închisoare; iată însă alăturat cine deține „cheile” de la intrare, situație care ne face să ne întrebăm, neretoric: oare de ce și, mai ales, pentru cine și cu ce scop? (Cf.:
Dintre mărturiile prezentate în cursul simpozionului indicăm
pe cea a D-lui Gheorghe Cușa cu privire la detenția sa la închisorile Gherla și
Văcărești, ori cele ale foștilor „dislocați” în Bărăgan, D-nii Țvetco Mihailov
și Mircea Duzineanu.
Dintre comunicările istoricilor vom indica pe cea a lui Liviu
Pleșa despre figura lui Mihail Patriciu, fost șef al Securității Cluj, cea a
lui Vlad Mitric-Ciupe despre cuplul Coloman Fuchs – Iosif Steier din reeducare
și, în fine, dacă ne este permis, cea a noastră cu privire la prea puțin sau
deloc cunoscutul episod al „demascării” de la închisoarea Jilava din anii 1950-1951.
(Programul Simpozionului este accesibil la adresa: http://www.icarfoundation.ro/wp-content/uploads/2013/09/agenda3.pdf)
Manifestarea s-a încheiat, ca în fiecare an, cu o
Rezoluție care conține dezideratele participanților (a se vedea mai jos).
(Aserțiunea din articol, că fosta închisoare a fost
vizitată de către participanții la simpozion, pare să fie o dezinformare pe cât
de calificată, pe atât de crasă, dat fiind că la deschidere organizatorii au
precizat motivele acestei imposibilități.)
Notă finală: în ediția scrisă a unuia dintre ziarele din
Pitești, orașul în care a debutat reeducarea violentă, și în care de 13 ani are
loc acest simpozion anual, se spune, în loc de „reeducarea prin tortură”,
„reeducarea prin cultură”, situație în sine sugestivă atât cu privire la
nivelul presei, cât și la efectele educative avute de eveniment asupra
jurnaliștilor locali.
