Vineri, 25
ianuarie a.c., în jurul orelor 20.00, a încetat din viaţă Aristide Ionescu.
Decesul a avut loc după cinci săptămâni de imobilizare la pat, ca urmare a unei
fracturi a colului femural stâng.
Locuia într-un cămin de bătrâni, după ce, în octombrie anul trecut, soţia sa fusese chemată la cele veşnice.
Fost
deţinut politic, trecut prin demascările „de tip Piteşti“ la
închisoarea Gherla, Aristide Ionescu şi-a scris mărturia detenţiei încă din
vremea regimului comunist, alăturându-se astfel mărturisitorilor neamului
românesc.
L-am
cunoscut îndeaproape, i-am fost – îndrăznesc să spun – colaborator (şi membru
de onoare al Fundaţiei Culturale „Memoria“ – Filiala
Argeş, pe care a condus-o).
A fost
sufletul Simposionului „Piteşti – Reeducarea prin tortură“, pe care
l-a susţinut din propriii săi bani, vânzându-şi proprietăţile. Într-o lume
aflată sub pecetea efemerului şi inconsecvenţei, el a reuşit performanţa de a
pune pe picioare – cu modestele sale forţe, dar cu o voinţă de granit (alături
de Dl. Prof. Dr. Ilie Popa) – o lucrare memorială durabilă.
Sunt mândru
că l-am cunoscut!
Dumnezeu
să-l odihnească în pace!
La
revedere, Aristide Ionescu!
Bucureşti,
29 ianuarie 2013.